Citeam, de voie-de nevoie, dintr-un manual de Sănătate Publică, mai filtrând informaţia, mai săltând-o (că Doamneee, tristă mai este şi monotonă…), în vederea unui examen. Marea diferenţă faţă de restul materiilor e că… nu îmi pare utilă. Esteee ??? Convingeţi-mă, poate învăţ mai cu spor !

Vorba unui coleg : eu nu mă fac manager de spital, nici statistician, nici medic de Medicina Muncii. De ce să privesc de pe acoperiş ce se întâmplă în spital, când prioritatea este lupta, la faţa locului, cu deficitele sanitare, cu lipsa de antibiotice, vacutainere şi fonduri pentru analize. (Apropo, uneori asistentele fură seruri fiziologice de la alte secţii pentru dvs., dar alteori trebuie să le plătiţi !) Acum, vorba la modă prin spitale e “Trebuie să faceţi o analiză… dar trebuie să v-o plătiţi personal!” Vorbesc despre majoritatea spitalelor, nu despre excepţii… private. În timp ce alţii observă şi calculează indici demografici, sorb din cafea, îşi plimbă cămăşile albe pe holurile Institutelor şi frunzăresc registre enciclopedice, eu prefer să mă ocup de lucruri mai serioase. Relativ serioase.

În sublima carte mă frapează unele « liniuţe » (forma principală de predare este enumerarea) şi idei, cum ar fi “din punct de vedere al modului de exercitare a autorităţii în familie există două modele: 1. cu structuri autoritare – în care bărbatul este principalul deţinător de autoritate, şi 2. cu structuri egalitare.” Uau ! Eu credeam că societatea a depăşit faza…

În familia de astăzi, bărbatul decide ce şi cum, în timp ce femeia îl lucrează în mod subtil, prin strategii tipice, prin metoda alintului, mieunatului, exploatării slăbiciunii. Bărbatul, “dacă o iubeşte cu adevărat”- cuvintele magice, renunţă la ideile lui şi se conformează. Scumpă dragostea în zilele de criză ! Bărbatul deţine vocea aspră, puternică, însă cu titlul pur informativ, pe când femeia – admin