În ultima vreme se pare că suntem cu toṭii superficiali. Eu sunt superficială și recunosc, judec oamenii după valorile mele, după principiile mele, dar dacă nu îmi place cineva nu am chef să mă las convinsă de studii și alte chestii relevante pentru felul unui om de a fi.
Nu îmi place și punct. Bănuiesc că și alṭii au aceeași părere ca și mine, că doar n-oi fi eu cea mai superficială dintre superficiali.
Cu cât devii mai superficial, cu atât ești mai greu de dezamăgit.
În fiecare zi mă conving că sunt superficială ( nu o să dau exemple ), ca marea majoritate dintre noi. Judec omul după prima impresie, sunt greu de convins, dau cu greu atenṭie oamenilor care nu îmi plac, dar in caz de nevoie pot fi falsă pentru a obṭine ce vreau.
Persoana superficială este aceea care privește și tratează lucrurile cu ușurinṭă, care nu se implică, nu iubește, nu este interesată de cum ar putea să ajute oamenii …Oare?
“Şi ce părere ai de noul coleg?
Eu: Hmm, urâṭel!
Dacă îmi aduc bine aminte așa ai zis și de ….
Eu: așa zic de cei care nu prezintă nici un interes. Decât urât și deștept, mai bine mai frumos și mai puṭin deștept !
Așa zici tu ? Esti superficială!!!
Eu: știu!”
Nu vorbim acum despre superficialitate ca mod de viata, asta se învaṭă foarte ușor. Putem alege de mici să fim superficiali, la școală, în viaṭa de zi cu zi, putem alege să nu fim corecṭi, să reușim minṭind, prostind, făcând lucruri rele.
Prin superficialitate îndepărtezi oamenii, probabil îi dezamăgești mai mult decât te-au dezamăgit ei pe tine. Dar întotdeauna este mai simplu să spui:nu îmi pasă de nimic și de nimeni! Superficialitatea poate fi folosită și ca un scut împotriva răutăṭilor sau poate fi un mijloc de a face răutăṭi.
Fiind superficială nu o să vorbesc de lucrul făcut doar de dragul de a fi făcut, de necompetitivitate,de
