Prima firmă înfiinţată la Cluj după Revoluţie, SC Termorom SA, a ajuns, în 20 de ani, de la 3.000 de angajaţi, la unul singur. Un arhivar, mai precis. După încercări de privatizare şi reorganizare eşuate, colosul industrial care producea cazane, mai există, practic, doar pe hârtie.

Termorom, uzina în jurul căreia s-a ridicat CUG-ul, a fost transformată din întreprindere socialistă în societate pe acţiuni cu capital intregral de stat la un an după Revoluţie, devenind prima firmă din Cluj, cu numărul de întregistrare 1 din 1990, emis în 14 decembrie al acelui an.

La acea vreme, aproape 3.000 de suflete puneau în mişcare maşinile care produceau cazane care se exportau în Siberia. La 20 de ani după, Termorom mai are un singur angajat, care, prin natura meseriei lui, are legătură tot cu trecutul - un arhivist, potrivit raportului pe anul 2009 al societăţii realizat în aprilie anul acesta. În halele de producţie de pe Bulevardul Muncii, care aparţin acum firmei Feroplas, mai există patru angajaţi, dar pe statele de plate ale Feroplas, nu ale Termorom.

Cum s-a ajuns aici? „Termoromul nu a avut niciodată o viaţă uşoară, a fost tot timpul în dificultate. Chiar dacă a fost vândută, de câteva ori, nu s-a reuşit valorificarea societăţii. Acum ea e deţinută de o firmă care, la rândul său e falimentară”, a spus Vasile Godîncă, reprezentantul Casei de Insolvenţă Transilvania, care a realizat acum câţiva ani planul de reorganizare al Termorom.

Societatea a fost infiinţată în 1970, sub denumirea „Întreprinderea de Cazane Mici şi Arzătoare”, iar primele capacităţi de producţie au fost puse în funcţiune în 1972. A devenit firmă în 1990, în cadrul unei strategii a guvernanţilor de atunci, prin care s-a dorit adaptarea structurilor socialiste la nevoile pieţei. „Majoritatea vechilor întreprinderi au devenit societăţi pe acţiuni printr-o lege (31/1990