- Diverse - nr. 660 / 28 Octombrie, 2010 In ultimul timp, stenogramele au devenit o arma politica dintre cele mai redutabile, prin care sunt puse in circulatie publica transcrierile unor convorbiri telefonice cu caracter privat, interceptate de serviciile de informatii. Trecand peste legalitatea sau justetea procedeului (e bine sa fim ascultati, la orice ora din zi sau din noapte, de urechile abilitate ale Statului?), ne putem intreba cata justificare morala contine o astfel de practica, prin care procesele se consuma nu in salile de tribunal, ci la televizor sau in paginile ziarelor, imaginea unor persoane publice fiind discreditata sau, dimpotriva, reabilitata in functie de fluxul de stenograme care apar, la un moment dat, pe piata. Iata ca, dupa stenogramele ce dezvaluiau afacerile necurate ale lui Sorin Ovidiu Vantu, a aparut un alt set de documente compromitatoare, care, de aceasta data, vizeaza implicatiile oneroase ale unor membri marcanti ai PDL (Cocos, Stolojan, Udrea) in asa-numitul "dosar ALRO". Dincolo de efectele de fumigena ale unor astfel de dezvaluiri, ele ar trebui in mod firesc si automat sa furnizeze probe solide pentru dosare, care sa fie urgent instrumentate in instanta. De ce nu se intampla asa? Pentru ca aceste stenograme nu au alta finalitate decat de a se constitui in arme politice, in factori de presiune pentru un partid sau altul, pentru un grup de interese sau altul. IULIAN BOLDEA - Diverse - nr. 660 / 28 Octombrie, 2010 In ultimul timp, stenogramele au devenit o arma politica dintre cele mai redutabile, prin care sunt puse in circulatie publica transcrierile unor convorbiri telefonice cu caracter privat, interceptate de serviciile de informatii. Trecand peste legalitatea sau justetea procedeului (e bine sa fim ascultati, la orice ora din zi sau din noapte, de urechile abilitate ale Statului?), ne putem intreba cata justificare morala