Doi tineri studenţi care au ales să ucidă. Unul acum 30 de ani, în plin comunism, altul a devenit criminal în capitalism. Pedepsele lor sunt la fel de diferite ca perioadele istorice în care au ucis. Primul a fost executat, al doilea va sta cel mult 16 ani după gratii.

2 martie 1979, ora 8.20. La postul de poliţie din localitatea Petroşani se prezintă vizibil agitat un tânăr care face o mărturisire ce reţine imediat atenţia ofiţerului de serviciu: „Am omorât trei oameni azi-noapte. Faceţi ce credeţi de cuviinţă”. Tânărul se numea Claudiu Ghiţulescu şi era student în anul trei la Institutul de Mine Petroşani. Ajunsă la adresa indicată, echipa de criminalişti găseşte un masacru. În apartament zăceau cadavrele ciopârţite ale unei întregi familii. În bucătărie, acoperit parţial cu o plapumă, se afla cadavrul Mirelei Stancu, fosta iubită a lui Claudiu Ghiţulescu. La intrarea dinspre holul apartamentului spre sufragerie zăceau fără viaţă Ana şi Dumitru Stancu, părinţii fetei.

1 Martie 1979. După câteva ore petrecute împreună, Claudiu Ghiţulescu îşi conduce prietena acasă. Pe drum, între cei doi apar discuţii contradictorii. Cearta se escaladează în scara blocului unde locuia Mirela. Claudiu Ghiţulescu se enervează şi îi aplică prietenei sale o palmă puternică. Fata începe să plângă, îi spune că totul s-a terminat între ei.

Cum se naşte un omor

Furios de deznodământul serii, Claudiu Ghiţulescu ajunge la el acasă. Ochii îi cad pe două cuţite şi un satâr puse pe un ziar, pregătite pentru a doua zi ca să fie duse la ascuţit în atelierul şcolii. Aţâţat, bărbatul umple buzunarele paltonului-uniformă purtat în acei ani de studenţii institutului minier din Petroşani cu un întreg arsenal: două cuţite, un satâr de tăiat carne, trei şurubelniţe, un cuţit de tăiat hârtie, un cleşte patent şi o lamă de ras.

1 martie 1979, ora 23.30. Claudiu Ghiţulesc