Ieri dimineaţă, Gheorghe Bunea Stancu era marele MC (Master of Ceremony) sau altfel spus "dirijorul" sutelor de protestatari aduşi cu arcanul şi pregătiţi anume pentru a pune umărul la dărâmarea Guvernului.

Îmbrăcat foarte simplu, fără vreunul dintre costumele cu ştaif cu care îi face atât de mare plăcere să se laude, cu un fes îndesat pe cap, "dădea bine" în tabloul oamenilor cu adevărat necăjiţi şi cu grija zilei de mâine, treziţi cu "noaptea-n cap" pentru un drum de peste 220 de kilometri, hotărâţi să-şi strige în capitală ura faţă de "gaşca luminată" care conduce destinele ţării. Şi nu era singurul VIP PSD-ist participant direct la pregătiri, pentru că prin mulţime se agitau, de asemenea, Doru Damian şi Marian Dragomir. Toţi însă se îmbrăcaseră ostentativ de la "Casa de Modă Săracul" SRL, ca să dea bine şi să nu facă notă discordantă cu adevăraţii săraci. Dacă făceai abstracţie de motivul prezenţei lor la o oră atât de matinală, te puteai uşor păcăli cu gândul că pregătesc o excursie cu băieţii la o partidă de pescuit sau de vânătoare: se împărţeau cutii aburinde cu pizza şi PET-uri de apă minerală sau plată. "Ai grijă să se ocupe toate locurile în maşină, să nu plece nimeni cu locuri libere", striga agitat Stancu.

Staţi să ne înţelegem: la fel ca majoritatea românilor, şi eu sunt profund nemulţumit de degradarea acută a nivelului de trai şi mai mult, nu am nimic de reproşat sutelor de brăileni care se îmbarcau ieri dimineaţă în autobuze pentru a ajunge la mitingul din Bucureşti. Sindicalişti sau membri de partid, sunt cetăţeni ai acestei ţări, plătitori de taxe şi impozite, care au toate motivele din lume să protesteze, să-şi exercite un drept democratic. Primii răspundeau strigătului de luptă sindicală, iar membrii de partid mergeau să-şi susţină liderii politici care participă la şedinţa plenului Parlamentului în care se discută o moţiun