Şi lumea filmului intrase în zodia "democraţiei originale". Studiourile cinematografice au fost redenumite, iar directorii înlocuiţi cu alţii, corespunzători noilor vremuri. Vechile Case de Filme au dispărut, fiind moştenite de câteva studiouri, conduse de regizori cunoscuţi. Pe lângă Studioul de Producţie Cinematografică Bucureşti (mai popular sub denumirea "Buftea"), condus de Vladimir Munteanu, mai funcţionau "Solaris" (director Dan Piţa, care era în 1990 şi directorul Centrului Naţional al Cinematografiei), "Alpha" (director Mircea Daneliuc), "Gama" (director Constantin Vaeni), "Profilm" (director Dinu Tănase), "Star 22" (director Sergiu Nicolaescu). A supravieţuit şi Studioul de film documentar "Alexandru Sahia" (director Copel Moscu).
După inflaţia de producţii cinematografice de pe vremea "Împuşcatului", el însuşi mare amator de filme istorice, după "revoluţie" a urmat refluxul. Bunăoară, în decembrie 1989, la studioul din Buftea se aflau în lucru şapte filme, dintre care doar trei au mai apărut ulterior pe marele ecran. Restul era balastul ideologic al vechiului regim. Fericiţii regizori ale căror creaţii au trecut examenul tematic erau Mircea Daneliuc (cu filmul "Fata moşului şi a babei"), Ioan Cărmăzan ("Casa din vis") şi Tudor Mărăscu ("Misiune de sacrificiu"). Se duseseră vremurile beţiei de filme, când la început de an, la Buftea se lucrau în paralel şi 20 de producţii! Treptat, au apărut şi alte proiecte, de la comedii şi filme "uşoare", pentru public ("Adolescenţa ca un cântec", în regia lui Nicolae Corjos, după un scenariu de George Şovu, "La sfârşit de săptămână", de Geo Saizescu, "Miss Litoral", de Mircea Mureşan, "Flăcăul cu o singură bretea", de Iulian Mihu) până la producţii "grele", despre "revoluţie" ("Calvarul", de Dorin Mircea Doroftei).
Şi Studioul de film documentar Sahia avea o nouă conducere. Copel Moscu era d
