Pregăteşte o expoziţie personală cu imagini de sfinţi materializate pe suportul transparent al sticlei.
Pictează în ulei şi culori de apă mai ales flori şi peisaje, dar a dezvoltat o tehnică despre care spune că nu a mai văzut-o la nimeni.
„Am pornit de la nişte siluete grafice stilizate, cărora am vrut să le dau volum. Designul vestimentar pe care îl studiam atunci m-a condus la colajele cu piele naturală, colorată şi asamblată pe un suport de pictură“, explică artista. Oana Gavriliu a ajuns să picteze icoane. Artista consideră că, spre deosebire de pictura pe şevalet, icoana bizantină reprezintă un mod de disciplinare.
„Icoana îmi impune meticulozitate“
„În contrast cu stilul meu pictural, în care abordarea este rapidă, fermă, fără detalii, icoana îmi impune foarte multă meticulozitate“, mărturiseşte pietreanca. Pentru că icoana nu e o simplă pictură, este o reprezentare religioasă, regulile pictoriţei sunt şi mai severe.
„Icoana este mai mult decât pictură, ea face legătura dintre credincios şi sfântul căreia i se roagă. De aceea este foarte important ca în timp ce lucrezi la ea să fii curat, atât trupeşte, cât şi sufleteşte. Postul te ajută să ajungi în această stare“, este convinsă pietreanca.
Artista crede că libertatea în realizarea icoanei este mult mai mare atunci când stilul este naiv. „Din privinţa libertăţii de exprimare a individualităţii, mă reprezintă mai bine icoana naivă, care permite exagerări şi distorsiuni anatomice şi compoziţionale. De exemplu, o frunză poate fi cât jumătate din corpul unui personaj sau o floare poate fi mai mare decât un arbore şi aşa mai departe. În final, aceste reprezentări au o mare candoare, o prospeţime şi o savoare aparte, se vede că sunt pictate cu sufletul“, explică Oana Gavriliu.
Profil
Născut. 28 iulie 1971, Piatra Neamţ.
Studii. Facultatea
