O minunată oază de lectură este „Mă numesc Roşu", de Orhan Pamuk. A fost, de altfel, şi piesa de rezistenţă cu care scriitorul turc a câştigat Premiul Nobel în 2006.

„A găsit îndată volumul cu Cartea lui Selim, l-a adus şi mi l-a aşezat dinainte. Ochii mei au aflat imediat, singuri, printre darurile înşirate unul câte unul pe pagina din faţa celei viu colorate care-i înfăţişa pe soli înmânându-i răposatului Sultan Selim Cartea şahilor, alături de celelalte daruri, un lucru de care uitasem, de parcă ar fi fost cu neputinţă de crezut, deşi citisem cândva despre el:

«Acul de egretă din aur, cu mâner de sidef, lucrat şi împodobit cu peruzele, de care s-au folosit vechii maeştri din Herat şi Maestrul Maeştrilor, miniaturistul Behzad, spre a-şi pricinui singur orbirea.»

L-am întrebat pe pitic unde dăduse de Cartea lui Selim. Am păşit prin întunericul prăfuit din încăperea Vistieriei, printre cufere, grămezi de stofe şi covoare, printre dulapuri şi, aplecându-mă, pe sub scări, am văzut cum umbrele noastre, care ba se măreau, ba se micşorau, treceau peste scuturi, peste colţi de fildeş, peste blănuri de tigru. Într-una din celelalte odăi, cufundată în acelaşi roşu ciudat care izvora din stofe şi din catifele, am zărit, alături de cufărul de fier în care descoperisem Cartea şahilor, printre alte cărţi, printre învelitori lucrate cu fir de aur şi argint, printre granate neşlefuite şi hangere cu teacă de rubin, o parte din celelalte daruri trimise de Şahul Tehmasp - covoare de mătase de la Ispahan, un joc de şah de fildeş şi o cutie pentru condeie, despre care băgai de seamă îndată, după dragonii şi ramurile chinezeşti, după rozeta încrustată cu sidef care o decorau, că era tocmai de pe vremea lui Timur. Am deschis cutia, iar din ea s-a ivit, odată cu mirosul uşor de hârtie arsă şi mireasma de trandafiri, acul de egretă de aur, cu mâner de peruzele şi sidef. L-