- Diverse - nr. 660 / 28 Octombrie, 2010 Teodor Giurgea vrea sa demonstreze cu orice pret ca traieste totul egal, ca imparte totul si ca nu asteapta sa-i judece nimeni faptele. Viata asta apasatoare il patrunde, ii sporeste singuratatea, dar si dorul de prieteni, iar amintirile ii vor incendia mereu gandurile, nelasandu-i clipe de reflectie totala. Directorul Teodor Giurgea este stralucitor prin tot ceea ce face, se lupta ca mereu sa fie in forma, sa-si ridice blazonul cat mai sus catre ste… adevarate. Uneori sufletul sau este cuprins de zbuciumul indoielilor, de lava fierbinte a presimtirilor stranii. Cu toate problemele cu care viata l-a confruntat, se dovedeste la fel de curajos, vanjos, dar si sprinten. Munca o poarta in fiinta sa nu ca pe o prezenta fizica, ci ca pe o stare perpetua, uluitoare. Teodor Giurgea traieste intotdeauna cu noi experiente (vezi TAM, APELE ROMANE etc.), cu noi cunostinte, cu noi… scenarii. Vrea sa para sceptic, dur, dar nu este niciodata. Stand de vorba cu el, ne intrebam care sunt faptele viitoare, prin ce secreta prelungire se infiltreaza ele in substanta timpului, pe care doream sa o patrundem, s-o descoperim, cum isi raspandeste ascunsele firisoare, tulburand acea substanta, dandu-i alta forma, ca intr-o picatura abstracta, in care sub influenta luminii descoperi alte si alte forme si intelesuri. Intelepciunea a fost singurul sau reazem, cea care i-a deschis constiinta asupra adevaratului sens al vietii, adica asupra imposibilitatii de a te exprima daca nu ai ajuns la limita cea mai adanca a perceperii fenomenelor. Deseori, imaginea lui ne stapaneste cu mai multa putere, iar acest contrast rupe din starea noastra obisnuita, de a-l urmari cu rabdare cand vorbeste, adancit intr-un spatiu numai al lui. Atunci, nu-ti ramane decat sa-l asculti, sa accepti acele valuri cu care te acopera si sa incerci sa-ti potrivesti gandurile dupa spuse