Există în Liceul "Moldova" pentru elevi cu deficienţe auditive din Târgu Frumos, Iaşi, copii pentru care viaţa nu înseamnă decât artă, oricum s-ar chema ea: teatru, muzică sau orice altceva. Învăţătoarea Iuliana Ghemu, şefa trupei de teatru şi bibliotecară a instituţiei, a spus că mare parte dintre şcolarii pe care îi are în îngrijire citesc şi au cunoştinţe chiar mai bune decât copiii obişnuiţi. Aţi auzit în şcolile normale elevi citind în mod curent Shakespeare, Eliade, Cioran? Mai puţin. Ei bine, pentru copiii de la singura unitate de învăţământ pentru elevi cu deficienţe de vedere din Moldova este un fapt obişnuit. Ca să îi înveţe să joace teatru, învăţătoarea Ghemu se pune uneori în genunchi. Le ia pe rând piciorul în braţe şi le arată unde să calce. Aşa învaţă ei drumul către marile succese..."Curg sudorile pe noi, vă daţi seama că e greu să îi învăţăm să taie o felie de pâine, cum fac colegii mei la atelier, d-apoi să joace un rol într-o piesă de teatru", spune învăţătoarea.
Trupa lor se numeşte simplu - "Scena" - şi e cunoscută în întreaga lume artistică ieşeană şi nu numai. Sala de repetiţii, o clasă obişnuită. Câţiva copii cu deficienţe de vedere, ceva mai uşoare, însă, dar şi câţiva complet nevăzători. Cei fără vedere au un traseu prestabilit pe scenă în timpul spectacolului. Cunosc pe de rost fizionomia locului. Ştiu foarte bine pe unde se vor mişca. De aceea piesa merge strună. Ultimul spectacol, pregătit de învăţătoarea Iuliana Ghemu, care de aproape 30 de ani, de la înfiinţarea şcolii, se ocupă de copii, s-a chemat "Lumini şi umbre".
Cortina albă, trasă, reflectoarele deschise creează un efect desăvârşit, iar umbrele actorilor cu ochii stinşi se proiectează ca nişte stafii pe pânză. Umbrele dispar şi rămân actorii în plenitudinea fizicului lor ciuntit de simţul vederii. Piesa se desfăşoară şnur. Cea mai talentată elevă, Flo
