"Onestitatea este posibilă, dar numai dacă sunt prezente anumite condiţii. Dacă nevoile, dorinţele sau foamea ating o anumită intensitate, atunci luxul onestităţii trebuie sacrificat. Sărăcia îşi are propriile reguli de supravieţuire. Insatisfacerea nevoilor biologice anulează idealurile ipotetice ale comportamentului", spune David Hawkins, cercetător (iluminat) în domeniul stărilor avansate ale conştiinţei, în cartea "Ochiul Sinelui de care nimic nu se poate ascunde".
Avem aici o dimensiune a conştiinţei umane, valabilă deopotrivă pentru individ, pentru familie, pentru instituţii ale statului, firme private şi, nu în ultimul rând, pentru o ţară sau o lume întreagă. Dacă ţi-e foame, onestitatea devine un lux. Dacă foamea pune viaţa în pericol, atunci devierile de comportament ar putea fi o consecinţă firească a tendinţei naturale a omului de a-şi asigura supravieţuirea. Lupta pentru viaţă nu-i altceva decât un instinct (el iese câştigător din orice luptă), este - poate - instinctul care face ca un pomişor să crească pe stânci de munte, o floare să vieţuiască printre povârnişurile unei prăpăstii, un copil să supravieţuiască printre animale şi un om bolnav să se străduiască pentru vindecare. Acelaşi instinct al vieţii devine mai puternic decât orice altă stare a conştiinţei în condiţii vitrege, care pun în pericol viaţa. Inconştientul nostru este codificat să acţioneze în scopul supravieţuirii şi de acest lucru trebuie să ţină cont oricine... crede că privaţiunile care ating biologia individului rămân fără consecinţe.
Lipsurile care macină atât de mulţi oameni acum creează consecinţe în psihologia individului. Simplul gând că nu ai pâine mâine sau că nu ai bani pentru asigurarea unor trebuinţe primare devine uşa ce se deschide către suspiciune, depresie, mânie, agresivitate, ură sau autoculpabilizare şi angoasă. Chiar şi unii dintre oamenii cei m
