Despre cum functiona indoctrinarea pe vremea comunismului, toata lumea stie cate ceva. Unii au trait-o pe viu, iar generatia mai tanara a aflat destule lucruri de la cei varstnici. Este disecata insa mult mai rar indoctrinarea din lumea occidentala si din noua era capitalista.
Despre cum ne indoctrineaza societatea de consum si mai ales doctrina ultraliberala, care a fost dominanta in ultimele doua decenii se vorbeste mai putin. Si pe buna dreptate, pentru ca este o forma de spalare pe creier mai subtila, mai putin directa decat cea pur ideologica. Este tipul de indoctrinare infinit mai complexa, la care suntem noi insine complici si la care participa masina mediatica si foamea noastra de imagini, complexele noastre istorice si mai ales distanta, faptul ca suntem departe de modelul nostru suprem care este cel american.
Faptul ca sistemul comunist a fost unul dezastruos pentru om si pentru natura nu inseamna insa ca nu trebuie sa observam derivele, excesele si tendintele monstruoase ale oranduirii comerciale excesive in care traim. Folosesc aceasta formula pentru a spune de fapt ca lumea globala de astazi este din ce in ce mai mult o creatie a negustorilor. In jurul mesei unde s-au adunat "arhitectii" lumii globale nu a fost invitat nici un filosof, nici un artist, nici un scriitor, nici un profesor, nici un medic, nici un fermier, nici un sindicalist. Nu, cei care ne organizeaza viata si viitorul sunt exclusiv negustori si bancheri, oameni de afaceri si traderi. Altfel spus, indivizi care au nevoie de un spatiu vast, fara oprelisti, in care sa circule liber in primul rand marfurile si nu oamenii, intreprinderile si nu democratia, banii si nu ideile.
Iar lucrul cel mai grav pe care il ascunde aceasta arhitectura este, de altfel, faptul ca ea nu mai are nevoie de democratie, dovada ca pentru foarte multe tari de pe Pamant, China este pr
