În vreme ce interlopii îşi afişează palatele şi limuzinele de lux, ţiganii care şi-au vândut copiii se zbat în mizerie. În mahalaua de la periferie, oamenii abia au cu ce să îşi cumpere de mâncare. Ţiganii nu sunt deranjaţi de condiţii, ascultă manele şi trăiesc viaţa la maximum.
Traficanţii de minori din Ţăndărei şi-au clădit în oraş adevărate fortăreţe, toate ridicate din sumele uriaşe obţinute de puradeii traficaţi peste graniţe. Dornici să se fălească, ţiganii şi-au ridicat palatele la şosea, să le admire toată lumea. Castelele au fost rareori locuite. Vopsite în culori vii, castelele au fiecare câte două, trei etaje plus mansardă. La preţul pieţei din Ţăndărei, un astfel de palat ţigănesc valorează, cu tot cu teren, aproximativ 100.000 de euro.
Deşi au cheltuit sume uriaşe pentru îşi ridica palatele, ţiganii au ales mai mereu să doarmă în cocioabele pe care le aveau construite în Strachina, cartierul din care, la începutul lunii aprilie, traficanţii de minori au fost săltaţi de mascaţi.
Viaţa în ţigănie
La şapte luni după descinderile DIICOT, viaţa celor mai mulţi dintre localnici a rămas încremenită în timp şi spaţiu. Oamenii trăiesc într-o sărăcie lucie. Se tem să mai vorbească despre ceea ce s-a întâmplat în primăvară.
Orice străin care ajunge acolo este asaltat cu întrebări şi intimidat, doar-doar grăbeşte paşii. „Iar aţi venit să ne pozaţi? Alo... Şefu’... Pi, ce faci, matale? Nu mai ne filma... Du-te şi lasă-ne“, scrâşneşte o pirandă de fusta căreia se ţin strâns câţiva puradei. Desculţi, copiii îşi întreabă mama, în tigăneşte, ce se întâmplă. Femeia îi înjură copios şi ţipă la ei, iar, apoi, şi îşi vede în continuare de drum.
În mahalaua de la periferia Ţăndăreiului, de o parte şi de alta a străzilor înfundate şi pline de noroaie, „impresionează“ bordeiele plă
