Dintotdeauna, Bucureştiul s-a văzut strălucitor din provincie şi, drept urmare, i-a atras ca un magnet pe cei care au dorit să-şi croiască un rost “la oraş”. Pe vremea lui Ceauşescu, graniţa Capitalei putea fi trecută doar la adăpostul buletinului de Bucureşti.

Astăzi, la mai bine de două decenii distanţă de vremurile în care cârmuia “nea Nicu”, buletinul de Bucureşti a rămas un punct de referinţă pentru viaţa trăită în comunism. Actul, un fel de paşaport pentru provinciali, putea fi obţinut ori prin căsătorie, fie şi de convenienţă, ori în baza unei repartiţii parafată de secretarii Partidului Comunist Român.

“Prin căsătorie era mai simplu, că Miliţia nu făcea atâtea verificări. De, oamenii se iubeau, se luau... trebuia doar să-ţi găseşti jumătatea. Dacă nu, umblai discret cu cinci-zece mii de lei prin târg şi căutai amatori şi tot la altar ajungeai. După câteva luni, oamenii divorţau şi cel venit de la ţară rămânea cu buletinul. Noi, miliţienii, verificam din când în când dacă însurăţeii mai stau unde s-au înregistrat, dar dacă se despărţeau ce puteai să zici?”, îşi aminteşte un fost miliţian.

Proprietarul «te lua în spaţiu»

O altă cale de a deveni bucureştean în scripte era metoda luării în spaţiu a provincialului de către o persoană care, fireşte, avea locuinţă în Capitală.

“Provincialul şi proprietarul care a acceptat să-l ia în spaţiu erau obligaţi să meargă împreună la Circa Financiară, să dea o declaraţie pe proprie răspundere, să facă un contract de subînchiriere şi să achite o taxă de 27-30 de lei. Apoi, intram noi, miliţienii, pe fir, pentru verificări. Întrebam informatori, vecini dacă respectivul, care trebuia să aibă o repartiţie semnată de membrii PCR de la uzina sau fabrica unde lucra, s-a mutat acolo”, completează fostul sectorist.

A devenit subiect de film Catrinel Dumitrescu a jucat rolul provincialei care l-a plă