Moţiunea de cenzură a picat la vot, în acelaşi timp cu idealurile "celei mai mari manifestaţii de la Revoluţie încoace" - de fapt, au fost considerabil mai puţini decât, să zicem, la concertul AC/ DC, unde oamenii dăduseră, nu luaseră, bani ca să participe. Sursa: EVZ

În zadar i-a făcut aliaţi Victor Ponta pe grevista foamei şi pe Adrian Păunescu de pe patul de spital, degeaba şi-a exersat retorica liberalul Crin Antonescu, omul care a început să vină ceva mai des la serviciu decât marele absent, senatorul Cătălin Voicu.

Marea revoluţie social-democrato-sindicalistă din octombrie debutase cu o minciună sfruntată, definitorie pentru gogoşile care aveau să fie turnate în pieţe şi de la tribuna parlamentului. Bucureştenii au putut aduna de pe jos fluturaşi, purtând cinci sigle sindicale, din care reieşea că guvernul ne pregăteşte ziua de muncă de 12 ore şi obligativitatea săptămânii lucrătoare de şase zile. Acest bau-bau îi putea băga în sperieţi, eventual, doar pe unii care se spetesc plimbând hârtiile la stat. În orice caz, nu şi pe mult mai numeroşii oameni din privat, care lucrează în acest regim de vreo douăzeci de ani fără să crâcnească. Altă mistificare grosolană a fost faptul că televiziunea lui Vîntu, ignorând suflul nou adus de proaspăta apariţie a lui Ghiţă la portiţă, a condamnat actele de violenţă, deşi RTV îndeamnă la violenţă, subtil şi perfid, din toţi pixelii. La această televiziune, ca şi la Antena 3, orice ţânţar se face armăsar şi orice incident, fie şi minor - îngrozitor, vreo opt instigatori au forţat cordonul de jandarmi!!! - adică foarte departe de confruntările cu adevărat dure din Grecia sau Franţa, capătă proporţii paroxistice. Îţi vine să te întrebi cum ar fi reflectat moguliziunile scene crunte, precum cele din iunie 1990, petrecute în Piaţa Universităţii, acolo unde coloana pesedisto-sindicalistă a scandat ieri "Păcat de s