- Editorial - nr. 660 / 28 Octombrie, 2010 De cateva secole, mai ales cu incepere de la revolutia industriala si continuand apoi cu cea tehnico-stiintifica si informatica din zilele noastre, omenirii i s-au dat aripi in descifrarea tainelor naturii si ale Universului, ceea ce nu putem spune ca este un lucru rau. Se pare, insa, ca, in aventura sa spre cunoastere, omul prea a inceput sa-si dea frau propriei imaginatii, abordand cu prioritate teme si subiecte pentru care inca n-are suficiente probe palpabile pentru a se pronunta, riscand astfel sa emita judecati false si fara acoperire, intr-un domeniu atat de sensibil, cum ar fi cel al perspectivei existentei umane, al viitorului omenirii. Nu stim daca lucrul acesta se intampla din pura curiozitate a omului interesat de destinul propriu sau este vorba de o forma de manipulare pentru a influenta psihologia maselor, dar despre "apropiatul" sfarsit al lumii se vorbeste saptamanal, atat la televizor, cat si in presa, folosindu-se, in acest sens, nu atat exemple ale realitatii lumesti, cat mai degraba informatii din zona astrologica sau a unor preziceri mai vechi sau mai noi, care de obicei nu se pot proba si pe care oamenii le accepta ca atare. Placerea aceasta sadica a unora de a se juca pe degete cu soarta omenirii, prezentand mereu scenarii apocaliptice, pare in ton cu lipsa de efort si preocupare a guvernelor majoritatii covarsitoare a tarilor de pe mapamond. Ele ar putea imbunatati si ocroti viata pe pamant, plecand de la o atitudine care sa confere planetei un echilibru si o stare durabila, iar omului senzatia de deplina responsabilitate fata de destinul acesteia si convingerea ca, in calitatea sa de principal beneficiar al existentei Terrei, nu ar avea caderea sa intreprinda actiuni si activitati, altele decat cele care duc la pastrarea, conservarea si inflorirea acesteia. Cu o asemenea stare de spirit, indusa i