Cu ceva vreme în urmă îmi făcusem un obicei din a citi comentariile de pe forumul „Adevărul". Uneori răspundeam celor care postau la propriile mele articole. În ultimul timp însă am observat că diverşi postaci se înjură între ei fără nicio legătură cu textul sub care îşi aşază năzdrăvăniile. Probabil e un reflex al agresivităţii în creştere care se manifestă în dezbaterea publică românească. Ca şi în politică, oamenii nu încearcă să găsească cel mai mic numitor comun. Nu comunică, îşi revarsă frustrările. Aceeaşi lehamite o resimt când văd dezbateri politice pornite doar de la „ba pe-a mă-tii". Partide, lideri, sindicalişti se afundă tot mai tare în mlaştina populismului demagogic, indiferent de ideologie, orientare sau denumire.
„Un politician spunea grav zilele trecute că e neapărată nevoie să schimbăm Guvernul pentru a evita un dezastru... şi bla bla... şi bla bla. Nu-l bătea nimeni pe umăr să-i spună «alo, domnu', nu Guvernul, sistemul trebuie schimbat», ca să nu permită propăşirea în politică a tuturor sforarilor, panglicarilor, găinarilor şi semidocţilor. Pe nouă din zece români îi doare în spate de politică, doar jumătate dintre ei votează şi atunci este ales mare şef de trib cel care găseşte din patru oameni un prost care să-l creadă. După aceea poate spune orice. Azi una, mâine alta, punem taxe, scoatem taxe, facem sacrificii pentru «nepoţii nepoţilor noştri». Atunci când nu mai ţine, ne ascundem pe după părerile «experţilor». Şi acelea de altfel sunt venite fie din şcoala de gândire a economiei politice socialiste, fie de prin studii făcute prin alte părţi, neurmate de vreo activitate concretă într-o organizaţie dedicată profitului". Textul acesta, scris acum vreo patru luni, e perfect actual şi astăzi.
Foarte mulţi mă întreabă în continuare: „Bine, dar matale ce soluţii ai? Cum ieşim din sărăcie?" Nu pot decât să repet un text de acum un a
