Nimeni nu spune ca trebuie sa fii prieten cu colegii de munca… insa va intreb: ce te faci cand constaţi ca la muncă ai ghinionul să găseşti drept colegi tot felul de târîtoare şi păienjeni veninoşi? Desigur nu mă aştept ca răspunsul să fie: îţi dai demisia de la pet-shop cât mai degraba

Asta pentru că în fiecare birou găsim cu siguranţă pe câte un loc călduţ un “şarpe”, un “păianjen” poate chiar o gaşcă de crocodili, maimuţe care duc informaţia dintr-o parte în alta, dar şi câte un “iepure” speriat, căruia îi este frică şi de propria voce.

Şi asta nu ar fi chiar nicio problemă dacă nu ar trebui să convieţuieşti cu ei mai bine de o treime din zi. Culmea e ca cei mai obositori sunt chiar cei care pretind că sunt cei mai mişto oameni (de gaşcă, cu principii, moralitate, ş.a) şi despre care constaţi în timp, că nu fac altceva decât să-şi ascundă adevărata faţă, fiindcă uşor, uşor, pe măsură ce situaţiile o impun, revin la statutul de târâtoare (veninoasă dacă este cazul).

Eu spre exemplu am avut de-a face pe parcursul timpului şi cu şobolănoşi cu pretenţii de redactor-şef, cu colege care aveau mai mult format de ciocănitoare sau, după caz, lipitoare decât de editori de ştiri, râme prost crescute pe post de ducător de casetă sau secretară, popândăi morocănoşi gata mereu să o ia la fugă dacă era de răspuns la vreo întrebare, pupeze decapitate pe post de PR, dar cel mai grav – am impărţit biroul şi cu nişte broaşte veninoase cu pretenţii de prieteni.

Asta nu înseamnă că nu există şi colegi pe care i-ai vrea şi acasă (Pâinea lui Dumnezeu), dar nu ei sunt cei care fac subiectul discuţiei de astăzi.

Despre animalele de lângă noi vreau sa vorbim. Voi cu ce specimene împărţiţi biroul? Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Nimeni nu spune ca trebuie sa fii prieten cu colegii de munca… insa va intreb: ce te faci cand constaţi ca la muncă