n) Gonită de sărăcie din ţara lui Hăhăilă Vodă, nefericita Maricica Hăhăianu a ales Italia. Sistemul sa­nitar din România, pus pe butuci de incompetenţa postdecembristă, nu mai avea nevoie de ea. Păi, ce nevoie e aia când statul te plăteşte cât să nu mori de foame? De unde bani să-ţi îngădui un prezent împovărat de taxe şi impozite ori de preţuri scăpate de sub orice control? Aşa că biata asistentă a plecat în pribegie, neştiind că acolo, printre străini, va fi ucisă. Un nemernic cu zâmbet de diavol a tri­mis-o definitiv acasă, în aplauzele şi uralele fraţilor săi întru bestialitate. Criminalul Burtone e acum eroul cartierului, pentru libertatea lui se vor bate, probabil, îndestule organizaţii din „Cizma" xenofobă. Din acea parte a unei peninsule în care imigrantul poate fi stâlcit oricând în pumni sau umilit. Băjenarii noştri sunt obligaţi să trăiască pe furiş, atenţi mereu să nu stârnească mânia băştinaşilor. Să-şi ascundă întruna „nelegiuirea" de a fi români, că vin tocmai din patria lui Hăhăilă Vodă, şi el mardeiaş de mărginime...

n) Ceva mai în nord de capitala ita­liană, în Florenţa cea înmărmuritoare şi înmarmorată, premiantul şcolii de bune maniere ghearo-beca­listice a dat iarăşi cu pumnul. Că, deh, cu piciorul nu prea are prilejul, de la atâta cocaină şi sibutramină! Cică avea naturelul zguduit de tragicul sfârşit al compatrioatei aflate în exil şi, posedat de un fior patriotic nestă­vi­lit, i-a căşunat pe ghinionistul os­pă­tar. Întâmplarea nu e defel o ştire. Ştire era numai dacă insolentul pi­teş­tean caftea un bibliotecar sau mu­ze­ograf. Aşadar, gelos pe actul de vi­te­jie al derbedeului Alessio, pri­mit cu entuziasm scelerat de gangul ro­man, Adrian Mutu a scuipat din nou pe tricolorul la care râvneşte obraz­nic. De data aceasta, bătăuşului pă­li­tor de băşică i-a căzut victimă un chel­ner kosovar, însă nu din vreo idio­sincrasie etnică, ni