Toţi oamenii sunt din când în când inspiraţi. Cei mai mulţi nu-şi dau seama că aşa sunt, inspiraţi, şi-i zic acestei stări de graţie în fel şi chip. Poţi fi inspirat şi tăind lemne, şi făcând dragoste. Poeţii nu-s mai inspiraţi decât restul lumii, dar fiindcă vorbesc tot timpul despre inspiraţie, starea pare să fie o proprietate a lor.
Cea mai completă definiţie de dicţionar a inspiraţiei e în mod fatal incompletă. Tot ce se potriveşte la toată lumea nu se potriveşte de la sine şi la fiecare om în parte. Inspiraţia, mai mult decât o stare, e un întreg inventar de condiţionări. Eşti mai inspirat când eşti sănătos. Eşti mai inspirat când lucrezi zilnic, aşteptând inspiraţia, decât atunci când o aştepţi şi nu lucrezi. Eşti mai inspirat când discuţi lucrurile care te preocupă cu oameni foarte diferiţi de ce eşti tu decât cu aceia care-ţi seamănă. Eşti mai inspirat când eşti informat, când înveţi mereu, când călătoreşti mult, când eşti consecvent cu tine, indiferent ce te sfătuiesc să schimbi cei din jur. Eşti din ce în ce mai inspirat dacă te întrebi tot timpul ce-i inspiraţia.
Eşti inspirat de fiecare dată când îţi notezi ideile ce par să vină de nicăieri. Reţinându-le în scris, le regăseşti după o vreme mai complete, întregite, rotunjite, rafinate de adâncurile mereu active ale minţii. Eşti mult mai inspirat când termini cu bine o treabă decât în clipa în care o începi. Eşti mai inspirat când nu eşti presat să fii inspirat. Eşti mai inspirat dimineaţa dacă aparţii de categoria ciocârlie decât seara. Categoria bufniţă e inspirată şi gândeşte mai intens noaptea.
Un ignorant nu are din ce să fie inspirat. Un mărginit, care ştie multe, e adesea mai inspirat decât un deştept, care nu învaţă. Eşti şi tu inspirat când ai de a face cu oameni inspiraţi. Eşti inspirat când nu ai nici de unele, dar eşti şi mai inspirat când ai tot ce-ţi trebuieşte
