Pare tânăr, dar este desprins din anii 50. Face politică în democraţie, dar are vână de comisar sovietic. Dă impresia că urmăreşte idealuri colective, dar e ros de ambiţii personale. Pare inofensiv, dar este foarte periculos. Preşedintele Traian Băsescu l-a comparat, în mod greşit, cu o maimuţă, fiindcă primata este simpatică şi amuzantă, i-ai da banane la Zoo şi ţi-ai face-o animal de companie. Victor Ponta nu te-mbie la nimic din toate acestea, mai bine te fereşti.

În ziua de miercuri, 27 octombrie, 2010, şeful PSD s-a arătat cu adevărat. Legat doar prin retorica sa populistă de suferinţele oamenilor ieşiţi în stradă, s-a repezit să se pună în fruntea manifestaţiei, ca şi când ar fi fost a lui. A defilat în primul rând, pe bulevardele Capitalei, cu Marian Vanghelie pe post de antemergător, înlăturând ferm obstacolele sindicale din drum, ca să nu-i ia faţa liderului.Trebuia să fie cât mai vizibil în mulţime, camerele video, blitzurile să nu se blocheze în spinări străine, trecătorii şi curioşii de la ferestre să-i zărească imediat statura de fost baschetbalist şi fularul tricolor înfăşurat la gât, de parcă numai patriotismul i-ar fi ţinut de cald, în ploaia măruntă şi rece. Trei ore s-a bălăcit Victor Ponta în imaginea de lider care ţine cu poporul, suflându-le sindicatelor meritul de a fi organizat protestul, dar nu i-a fost de-ajuns. Îi lipsea ceva. Aşa încât, ca un agitator desăvârşit ce este, a grăit: " Fac un apel extrem de important, jandarmilor li s-a spus că, astăzi, va fi o lovitură de stat, li s-a dat muniţie, fac un apel să înţeleagă că nu trebuie să facă ce le spune Băsescu, cum n-au făcut nici ce le-a spus Ceauşescu. Este extrem de grav ce se întâmplă!". Orice om politic căruia i-a mai rămas o urmă de scrupul şi-ar fi muşcat limba, în loc să facă o asemenea declaraţie, bazată pe nimic, care putea stârni îngrijorare, panică, furie, cu consecinţ