Faptul că Guvernul a reuşit, prin majorări de taxe şi scăderi salariale, să aibă un deficit bugetar cu un miliard de euro sub ţinta impusă de FMI nu este un motiv de laudă, ci de ruşine.
Este foarte bine că s-a respectat ţinta din acord, că nu dăm investitorilor şi mai multe motive de nelinişte, care s-ar resimţi imediat în deprecierea leului şi în scumpirea creditelor luate de stat.
Este foarte prost însă că acei bani sunt "în aer", că au rămas necheltuiţi. Dincolo de cifre, de deficite, arierate şi de riscul de ţară, Guvernul trebuie să ţină cont de un lucru foarte simplu: nu poţi lua pâinea de la gură cuiva fără a-i promite că îi dai mai mult peste ceva timp. Sau, dacă poţi, nu îţi imagina că o vei putea face mult timp.
Până acum Guvernul doar a luat, fără să dea nimic înapoi. Dacă tot a reuşit să echilibreze, cât de cât, veniturile şi cheltuielile statului, cabinetul Boc ar fi trebuit să arate românilor că sacrificiile nu sunt inutile. Ar fi trebuit să arate că tăierea salariului şi majorarea TVA au fost făcute cu un scop, care nu poate fi altul decât redresarea economiei, iar cea mai bună măsură de relansare economică este investiţia. Nu şi pentru cabinetul Boc.
În primele nouă luni ale acestui an Guvernul a cheltuit pentru investiţii 10,6 miliarde de lei, cu 4,2 miliarde de lei mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Se poate spune astfel că deficitul bugetar a fost cu un miliard de euro mai mic decât cel impus de FMI pentru că s-a tăiat un miliard de euro de la investiţii.
Dacă statul nu investeşte în economie, atunci banii strânşi în vistierie vor fi şi mai puţini şi va fi nevoie din nou de o majorare de taxe sau de o tăiere pentru a reechilibra finanţele publice. Fără investiţii, fără înmulţirea banului public pentru investiţii, statul nu va avea niciodată suficienţi bani, iar de la contribuabili nu prea mai este c
