Ca să ajungi la Alţîna dinspre Sighişoara, trebuie să ţii drumul Sibiului trecînd prin Agnita. Nu vei avea timp să pătrunzi pe porţile tuturor cetăţilor bisericeşti, că-s multe, presărate pe colinele din mijlocul satelor pe care le străbaţi sau pe care le zăreşti doar, aninate pe marginile dealurilor ondulate spre orizont, de-a lungul uimitoarei Văi a Hîrtibaciului. Dacă şi drumul ar fi pe măsura peisajului, zona ar tinde spre proporţii paradisiace, dar aşa, în halul în care arată unele porţiuni, te cam aduce cu picioarele proprii pe pămînt şi cu roţile maşinilor prin gropi.

Alţîna îţi apare deodată în faţa ochilor, cu satul adunat roată în jurul celor două biserici din centru, ale căror turle se profilează spectacular pe fundalul crestelor albe ale Făgăraşului. Drumul se strecoară larg printre casele ordonat aşezate, tipic săseşti, unele obosite de vreme, palide şi cu obloanele trase, altele recent restaurate şi zugrăvite în culori vii, cu mari spaţii verzi în faţa lor, întretăiate de un fel de cărări-trotuare ce asigură şi un alt acces între gospodării, în afară de asfaltul şoselei. De undeva, de prin faţa Primăriei, o spărtură în frontul compact de case lasă loc liber unei cărărui ce însoţeşte la deal şanţul unui pîrîiaş, coborînd parcă direct din zidul bisericii fortificate. Turnul acesteia, zvelt, neogotic, ridicat în 1858 în locul fostului turn-clopotniţă – demolat cu cinci ani înainte – îşi etalează pe faţade ceasurile negre cu cifre şi limbi albe. După ce-o străbaţi, ajungi la intrarea sub formă de scară acoperită, cu patru ferestruici luminîndu-i interiorul dintr-o parte şi cu o uşă mică, cu scînduri groase, impresionat bătută şi-ntărită-n ţinte de fier.

DE ACELASI AUTOR Naţionalism fără civilizaţie - Ţebea 2012 Oameni şi locuri. Prin Metaliferi Cîteva lucruri mici din marea Vienă Biserica de lemn din BuneștiIeşind din scară şi răzbătînd în