A ales haina militară avându-l ca model pe unchiul său şi a parcurs toate etapele carierei, fiind supus mereu unor încercări şi provocări cărora le-a făcut faţă cu succes.
La 14 ani a urmat Liceul Militar din Breaza, iar de aici drumul său în viaţă a fost pecetluit. „A fost destul de greu să merg la şcoală, fiindcă, atunci, copiii la ţară erau puşi la muncă, aveau o copilărie plină de responsabilităţi.
Şi la liceu a fost greu, mai ales că pe vremea aceea nu erau decât două licee militare în ţară, unde veneau candidaţi cu posibilităţi materiale sau din familii cu tradiţie, nu ca mine", îşi aminteşte Romică Cernat.
S-a adaptat destul de greu, însă la finalul liceului a participat la olimpiade, iar cariera militară a început să-i placă şi a ales să continue cu şcoala militară, la Artilerie. Spune că, dacă iniţal a crezut că viaţa militară nu i s-ar potrivi, apoi nu a mai putut renunţa.
Sacrificii şi realizări
În 1980 a ocupat pentru prima dată un post în Armata Română, la Brăila. „Un ofiţer tot timpul trebuie să parcurgă anumite etape de pregătire pentru a putea evolua. Toţi care vin în Armată vor o carieră, vor anumite funcţii şi îşi coordonează eforturile pentru acest ţel. Dar de multe ori apar factori care pot favoriza sau îngreuna cariera unui militar", este de părere Romică.
De la Brăila el a ajuns la o unitate din Târgovişte, iar în urma unei misiuni a fost numit să coordoneze activitatea Bazei II Logistică „Valahia" din Ploieşti. Săptămânal, pentru a-şi vedea familia, trebuia să facă naveta la Târgovişte.
„Acasă trebuie să recuperez anumite sarcini pe care nu le pot achita în mod normal, pentru că nu pot fi mereu lângă familia mea. Când un militar trebuie să participe la anumite activităţi, departe de casă, nu se ţine cont de problemele pe care fiecare le are în familie, de aceea cariera militară este pentru cei care sunt
