- interviu cu Cristina Modreanu, selecţioner al Festivalului Naţional de Teatru -

Sîmbătă începe la Bucureşti a XX-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru. Spectacolele Hey, Girl!, de Romeo Castellucci, şi Regele moare, de Silviu Purcărete, se numără printre evenimentele cele mai aşteptate. Aflată la finalul mandatului de selecţioner (pe care UNITER i l-a încredinţat pentru trei ani), Cristina Modreanu face un bilanţ al ediţiilor pe care le-a coordonat.

Care este rolul Festivalului Naţional de Teatru pe agenda festivalieră oricum destul de încărcată?

FNT e una dintre puţinele manifestări teatrale care are un profil clar, scopuri bine definite şi un impact ce-l depăşeşte pe cel local. Pe lista scurtă se mai califică Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Shakespeare şi Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara. Restul evenimentelor au un impact redus, dar sînt utile pentru că animă peisajul local. Rolul FNT în acest context – cel puţin aşa cum l-am văzut eu – a fost al unei platforme de prezentare a teatrului românesc, în scopul promovării acestuia în lume.

Care sînt criteriile pe care le aveţi în vedere atunci cînd selectaţi spectacolele din Festivalul Naţional de Teatru?

Există o doză mare de subiectivitate în operarea unei selecţii. Să nu admitem asta de la bun început e ca şi cum am vorbi despre contabilitate, nu despre artă. La urma urmei, eu am fost angajată de către UNITER pentru acest proiect pentru expertiza de spectator profesionist pe care o aveam în spate şi, îmi place să cred, implicit pentru concepţia mea despre teatru, pe care o afirmasem în scris în repetate rînduri. Dar, dincolo de valoarea artistică a spectacolelor, criteriu implicit şi cel mai important, există desigur şi criterii obiective legate de CV-ul anterior al creatorilor (criteriu aplicat în toate concursurile de proiecte, la