După cum se ştie, clorura de sodiu (sarea de bucătărie) joacă un rol foarte important în echilibrarea balanţei fluidelor în organism, fiind esenţială pentru buna funcţionare a muşchilor şi a terminaţiilor nervoase. Însă problemele apar atunci când aport de sare în alimentaţie depăşeşte limitele normale: 2-5 grame/zi. Excesul de sare determină apariţia hipertensiunii arteriale, unul din principalii factori de risc cardiovasculari, dar şi a cancerului de stomac, litiazei renale sau a diabetului.

Primii "vinovaţi" de comercializarea sării sub formă brută sunt fenicienii, primii negustori care aprovizionau cu sare popoarele ce locuiau în jurul Mării Mediterane. Importanţa sării a fost recunoscută de romani, care au numit-o ,,harul pământului". În unele regiuni din Africa mireasa se cumpără cu 13 castroane de sare, iar, în vechime, soldaţii romani primeau în fiecare lună, pe lângă o sumă de bani, şi câte un săculeţ cu sare (de aici derivă cuvântul salarium = salariu, care cu timpul si-a schimbat sensul).

În tradiţia românească există obiceiul de a primi oaspeţii cu sare şi pâine. Totodată, se mai păstrează credinţa că sarea este înzestrată cu puteri magice tămăduitoare: pentru a-l feri de boli, este bine să pui în scăldătoarea copilului un pumn de sare. Sarea are şi un rol terapeutic în medicina clasică. Astfel, carenţa de iod din anumite zone geografice este suplimentată prin consumul de sare iodată, care previne apariţia guşei tidoiene endemice şi a tulburărilor neuropsihice.

Experţii, citaţi de webMD.com, atrag atenţia că, în mod surprinzător, consumul excesiv poate fi ascuns în diverse produse alimentare din supermarket, despre care nu ştim că au un conţinut mare de sodiu. Potrivit statisticilor, doar 10% din sarea pe care o consumăm zilnic vine din solniţă şi 77% provine de la alimentele procesate sau în mâncarea de la restaurant. Specialiştii au