Dictonul latin Opera et intensa perit (Creaţia şi strădania au murit) este binecunoscut. Dintre „strădaniile“ pentru reformarea medicinii după Revoluţia din 1989, una din cele mai dorite a fost înfiinţarea unei Case Naţionale de Asigurări de Sănătate, o bancă adevărată, care, prin autonomia ei, să garanteze că întreaga contribuţie a populaţiei în spiritul solidarităţii şi subsidiarităţii pentru asigurarea propriei sănătăţi este gestionată în acest scop. (...)
Publicitate Până la apariţia Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sănătăţii a fost coordonat în mod centralizat de Ministerul Sănătăţii, prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. În plus, exista şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înaltă specializare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, precum şi reţele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Serviciului Român de Informaţii, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Dictonul latin Opera et intensa perit (Creaţia şi strădania au murit) este binecunoscut. Dintre „strădaniile“ pentru reformarea medicinii după Revoluţia din 1989, una din cele mai dorite a fost înfiinţarea unei Case Naţionale de Asigurări de Sănătate, o bancă adevărată, care, prin autonomia ei, să garanteze că întreaga contribuţie a populaţiei în spiritul solidarităţii şi subsidiarităţii pentru asigurarea propriei sănătăţi este gestionată în acest scop. (...)
Publicitate Până la apariţia Legii asigurări
