La cei 34 de ani ai săi, gălăţeanul Sandu Diamant are la activ 18 ani de muncă, fiind unul dintre cei mai vechi şi mai apreciaţi lucrători de la Administraţia Domeniului Public (ADP) Galaţi. Nu ştie să scrie şi să citească, dar nu îi este ruşine cu acest lucru, deşi spune că i-ar fi plăcut să înveţe carte.
„Tatăl meu a murit când aveam patru ani, iar mama nu a avut bani să mă dea la şcoală. Aş fi vrut să fac şcoală, dar nu s-a putut", ne declară cu o umbră de regret Sandu Diamant.
Galaţi: A trecut Prutul înot, fugărit de sărăcie
A plecat din localitatea natală, Frumuşiţa, la doar 16 ani, cu gândul să îşi facă un rost în viaţă. Şi-a întemeiat o familie şi este unul din cei patru drujbari de la ADP Galaţi.
„A fost un muncitor mai bătrân care m-a învăţat meserie. După ce a ieşit la pensie, am rămas eu în locul lui", ne explică Sandu Diamant.
Bărbatul trăieşte o dramă pentru că este nevoit să se mute periodic cu familia. Stă cu chirie pe unde se poate pentru că deocamdată Primăria nu le-a putut da o locuinţă socială.
Ana Porgras: disperarea sărăciei a făcut-o campioană mondială
În urmă cu câţiva ani i s-a repartizat o locuinţă ANL, dar din 780 de lei pe lună, cât câştigă la ADP Galaţi, nu putea plăti facturile, astfel că a fost nevoiţi să abandoneze garsoniera pentru o cameră cu chirie mai puţin costisitoare.
Copilul s-a îmbolnăvit de astm şi are nevoie de tratament permanent, dar şi de condiţii decente de trai, pe care Sandu Diamant se chinuie să i le asigure. Şi-ar dori să se întoarcă la şcoală, dar nu mai poate acum: pâinea familiei este mai importantă.
„Cum o vrea Dumnezeu. Vremurile de acum sunt cele mai grele pe care le-am prins vreodată", ne declară vizibil emoţionat bărbatul.
