Prin ce zi nefastă a trecut miercuri Victor Ponta! Încă tânărul social-democrat a bifat cu perseverenţă fiecare dintre greşelile pe care un politician le-ar fi putut face. Drept este că memoria populară e scurtă şi nestatornică, dar greu ne va fi să uităm cum a intrat Victor Ponta sub zodia lui Caragiale.

Ceea ce ar fi urmat să fie un protest popular sau o manifestaţie sindicală a fost deviat, într-o clipită, într-un patetic miting politic. Fără să le fie anterior prezentaţi drept liderii şi organizatorii protestelor de miercuri, oamenii veniţi pe frig şi ploaie în Piaţa Victoriei s-au trezit în frunte cu Victor Ponta şi Marian Vanghelie. O mişcare de-o nesocotinţă halucinantă, căci simultaneitatea dintre votarea moţiunii de cenzură depuse de PSD şi protestul zecilor de mii de oameni fusese menită să demonstreze forţa şi hotărârea străzii împotriva guvernului Boc. Însă, strada nu are nici o forţă atunci când este manipulată politic. Tocmai în independenţa şi imprevizibilitatea ei stă puterea demonstraţiilor populare, căci politicienii nu reuşesc niciodată să creeze revoluţii, ci revoluţiile sunt cele care nasc lideri politici. E o lecţie simplă a istoriei, ignorată însă de Victor Ponta, al cărui rol de lider de partid îi impunea prezenţa activă şi exclusivă în parlament, nu pe stradă, în fruntea unui miting la care nu-şi anunţase participarea. Câţi dintre noi, ne-membri de partid, ne-am încolona într-un protest condus de un politician, oricare ar fi acesta? Nici chiar Victor Ponta nu ar da un răspuns optimist la această întrebare şi, poate tocmai de aceea, a apelat la păcăleala de a ascunde prin omisiune rolul principal jucat de PSD în organizarea protestelor de miercuri. O păcăleală care s-a dovedit a fi inutilă.

Un lider puternic simte exact punctul în care perseverenţa se poate transforma în caraghioslâc. Dar nu e cazul lui Victor Ponta. Era limpede