La începutul anilor 90, legenda bisericii a cărei turlă se zărea din apă a atras o mulţime de curioşi la Fierbinţi. Toţi voiau să vadă biserica din lac. Lăcaşul a fost distrus în anii '80, urmare a amenajării în zonă a lacului de acumulare de la barajul Dridu. Localnicii au încercat să salveze monumentul cât au putut. Cu forţe proprii, ei au construit o nouă biserică.

Biserica fostului sat Stroeşti, al cărei hram era „Sfinţii Mihail şi Gavril”, a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea. Hrisoavele vremii au scos la lumină faptul că, cel mai probabil, lăcașul de cult a fost construit între anii 1830-1840. Nu se cunosc date sigure în legătură cu cel care a dat ordin ca în vatra satului să fie amplasat sfântul lăcaş. Din impunătoarea construcție, unde oamenii veneau şi se rugau lui Dumnezeu, nu se mai păstrează nimic. Monumentul a ajuns o adevărată ruină.

Singura dovadă a existenţei lăcaşului a rămas un singur perete. Pe acea porţiune de zid, se mai zăresc câteva chipuri de sfinţi, şterse de furia intemperiilor. „Biserica a căzut prizonieră unui proiect de-al lui Nicolae Ceauşescu”, rememorează scriitorul Dan Elias (52 ani), originar din Fierbinţi Târg. În anii 80, „cel mai iubit conducător“ a dat ordin să se pună în aplicare proiectul de apărare pentru municipiul Urziceni. Conform planului, pe râul Ialomiţa trebuia să se construiască, în zona localităţilor Maia, Fierbinţi şi Dridu, un mare lac de acumulare, astfel încât apele Ialomiţei să se reverse aici şi să nu nu pună în pericol municipiul Urziceni.

Inundată în anul marelui cutremur

Muncitorii au săpat timp de trei ani, fără încetare. Proiectul prevedea ca lacul să aibă o întindere de peste 20 de hectare şi o adâncime de zece metri. Biserica de la Stroeşti se afla exact pe locul în care a fost amenjat lacul de acumulare. În momentul în care apele Ialomiţei s-au revărsa