Forma fonetică şi grafică a termenului internaţ ional internet nu prezintă dificultăţi la integrarea în sistemul limbii române. S-a pus, doar, întrebarea dacă termenul ar trebui scris cu iniţială minusculă sau majusculă, existând argumente pentru ambele opţiuni.

Din fericire, problema a fost rezolvată de Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM, 2005), care a stabilit ca normă scrierea cu iniţială minusculă. Termenul intră şi într-o variaţie lexicală, care priveşte alegerea dintre internet şi net; în română, probabil din raţiuni de dezambiguizare, este preferată prima formă, dar şi a doua are foarte multe atestări („Oamenii navighează zilnic şi caută bani pe net”, myfirstclick.ws; „Matematica pe net”, matematicapenet. ro etc.).

Lucrurile sunt puţin mai complicate sub aspect sintactic. Discutam acum câţiva ani (în România literară, nr. 38, 2001) despre prepoziţ ia caracteristică plasării în spaţiul virtual: pe sau în internet? Mi se părea atunci că prepoziţia în ar fi fost mai potrivită din punct de vedere semantic: o informaţie este plasată sau căutată în reţeaua de date, într-un hipertext etc. Nu contează: uzul pare să fi impus definitiv prepoziţia pe, spre care converg cel puţin două tendinţe: extinderea din româna colocvială (pe tren, pe ştrand...) şi calcul după engleză (on the net). Prepoziţia pe este motivată şi de o metaforă cognitivă destul de răspândită (navigarea pe apele informaţiilor virtuale). Se folosesc la fel de mult, de altfel, construcţiile similare: pe un site, pe forum, pe blog etc. Se pare, aşadar, că trebuie să acceptăm, sub presiunea uzului, construcţiile cu pe, cu care ne obişnuim tocmai pentru că le auzim şi le citim foarte des. Mi se pare însă în continuare ciudată extinderea prepoziţiei pe în referirile la motorul de căutare Google, care a fost asimilat şi el, în imaginarul modern, unui spaţiu geogra