Asta a spus Osho, "iubirea nu este o relaţie". Iubirea-i o stare a fiinţei tale, dar una pe care n-ai descoperit-o, încă, n-ai înţeles-o, poate nici n-ai ştiut că există. Poate că te afli deja în căutarea iubirii, dar bâjbâi. O cauţi ca un orb, prin relaţiile de iubire, care încep fascinant şi se termină... întotdeauna tulburător de uman. Poate că priveşti către afirmaţia "iubirea este o stare a fiinţei tale" ca spre un ideal de neatins, ca spre o Fata Morgana. Te uiţi şi-ţi spui consolator: "nu cred că există aşa ceva, e o simplă poveste, cuvintele-s totul aici, nu are sens să cred o poveste, de vreme ce realitatea îmi arată cu totul altceva!"
Da, se poate să priveşti spre iubire ca un om căruia i se spune că navele extraterestre există şi el se înduplecă să se uite spre cer, dar e sigur că extratereştrii nu există. Se poate să te simţi prea mic, prea încâlcit în poveştile derutante şi-n suferinţele fireşti ale vieţii de zi cu zi. Se poate ca tu să te simţi de-a dreptul şifonat, dezamăgit şi derutat pentru că tocmai ai ieşit... zdrobit dintr-o poveste de dragoste, dintr-o relaţie sau dintr-o altercaţie cu existenţa. şi atunci, "iubirea radiantă", iubirea ca stare a fiinţei tale, iubirea care transcede orice relaţie îţi pare iluzorie. Dar tocmai asta-i problema: eşti prea atent la suferinţă, eşti prea acut închis în matematicile vieţii de zi cu zi şi prea încurcat cu socotelile intelectuale. Iubirea ca stare a fiinţei te aşteaptă liniştită dincolo de intelect. Ea se piteşte profund, înălţător şi fastuos, dar într-o smerită şi caldă tăcere, dincolo de tot ce te interesează în mod obişnuit. Ea-i dincolo de minte, de emoţii, de relaţii, de bani, de lucruri, de toate cele pe care le cunoşti ca părţi ale experienţei tale... (în ediţia de duminică a ziarului nostru vă aştept cu o rubrică interactivă "Despre Iubire", în
