Caii şi caleştile la care erau înhămaţi au fost înlocuiţi, peste ani, de biciclete şi automobile. Povestea lor o vom afla astăzi din pagini de carte.

Strigătul birjarului care domolea caii şi un clinchet de clopoţel îi anunţau pe boierii de odinioară că trăsura s-a oprit în faţa impunătoarei case. Dar birjarul şi binecunoscutele îndemnuri „La bulivard, birjar, la bulivard!“ au dispărut în negura timpului căci un nou mijloc de transport, bicicleta, apărea pe străzile oraşului.

Ea a fost la început mai mult o fantezie, utilizată de tinerii amatori de noutăţi occidentale, dar în scurt timp a devenit o utilitate, fiind des întâlnită în traficul din oraş. „La sfârşitul secolului 19, numărul bicicletelor în Craiova crescuse, astfel încât primăria a fost nevoită să emită o reglementare pentru circulaţia pe străzile oraşului. Pe 29 septembrie 1899, a emis Ordonanţa nr. 7.945 privind circulaţia bicicletelor pe drumurile publice. Articolul 1 prevedea că fiecare velociped trebuie să fie prevăzut cu un aparat sonor al cărui sunet să poată fi auzit pe o distanţă de 50 m. Aparatul sonor nu trebuie să fie numai fixat pe maşină, prescripţia este respectată şi dacă aparatul se ţine în mână de către ciclist şi se serveşte de dânsul ori de câte ori este nevoie.

Articolul 2 menţiona că, odată cu ivirea serii, orice bicicletă trebuie să aibă o lanternă. Prin cuvântul lanternă se înţelege orice aparat destul de luminos pentru a fi zărit noaptea la oarecare distanţă. O lampă veneţiană poate fi considerată că îndeplineşte scopul propus.

De asemenea, fiecare bicicletă trebuie să poarte o placă de identitate cu numele, prenumele şi adresa proprietarului“, se menţionează într-un material jurnalistic al lui Cristian Scăiceanu.

Vremea automobilelor

Pe la 1904 exista un Automobil Club, dovada faptului că pe străzile României zgomotul motorulu