Victor Ponta si-a dat in saptamana motiunii intreaga masura a imaturitatii politice. Si nu este vorba despre esecul incercarii de a rasturna Guvernul Boc, caci nu sunt convinsa ca incercarea a fost una autentica.
Sebastian Lazaroiu, de exemplu, pretinde ca tradatori existau in PD-L, dar nici macar nu au fost abordati serios. Este vorba despre felul in care a manageriat aceasta incercare si despre drumul parcurs din momentul in care a devenit presedintele partidului.
Victor Ponta a ajuns in fruntea social democratilor ca alternativa la Mircea Geoana, prizonierul baronilor si al mogulilor. Ar fi trebuit sa fie, macar la nivelul imaginii, tanarul care reformeaza partidul, care il pregateste pentru o nou tip de politica si guvernare, in care alde "almanahe" sa nu-si mai gaseasca loc. E drept, misiunea se anunta mai mult decat dificila cat timp alegerea sa fusese decisa preponderent de Ion Iliescu si Adrian Nastase, carora s-a grabit sa le sarute inelul din primul moment dupa anuntarea rezultatului.
Si totusi, era greu de anticipat o involutie atat de dramatica in numai cateva luni. Discursul lui Victor Ponta a devenit din ce in ce mai demagogic, mai vulgar si mai agresiv, dar si mai lipsit de substanta. In loc sa traga partidul spre o stanga moderna, l-a ingropat si mai tare in populisme, culminand cu un program de guvernare nu doar nefezabil, ci chiar ridicol. Nu numai ca nu a scapat de baroni, dar este la fel de dependent de ei ca Mircea Geoana asociindu-se fara nicio retinere cu Liviu Dragnea, Radu Mazare si chiar Marian Vanghelie. E drept, a preluat un partid falimentar, incapabil sa-si mai plateasca pana si facturile la curentul consumat in soseaua Kiseleff, iar banii sunt la baroni.
Nu s-a deschis catre clasa de mijloc urbana, ci, dimpotriva, a indepartat-o prin declaratii belicoase de tipul cotei de impozitare de 45%,
