- Diverse - nr. 662 / 30 Octombrie, 2010 Istoria unui popor, inclusiv a culturii sale, este legata in mod necesar de pastrarea si transmiterea de-a lungul veacurilor a informatiei intelectuale. Aceasta ne trimite la ideea de biblioteca si de arhiva. Bibliotecile si arhivele au coexistat si au convietuit mai mult timp impreuna, inainte de aparitia constiintei separarii lor. Biblioteca s-a nascut odata cu cartea, prin carte intelegand toate fazele pe care le-a strabatut de-a lungul timpului. Pastrata in tiparele ei de nastere, cartea a generat biblioteca _ institutie in care "se pastreaza neintrerupt firul ce l-a depanat mintea omeneasca din vremurile cele mai indepartate, consemnand, pas cu pas, progresele succesive care ne-au adus la gradul de cultura de care ne bucuram azi". Cartile sunt, inainte de toate, opere originale gandite de minti sclipitoare. Intr-o societate in care informatia a devenit un bun si o marfa, uneori de o deosebita valoare, despre bibliotecar se discuta ca despre un gestionar sau depozitar, personaj controversat, la granita dintre un functionar marunt si un intelectual. Cunoscatorii, insa, precum si cei care lucreaza in domeniu pot vorbi despre caracterul nobil si despre vechimea meseriei de bibliotecar. Ca indeletnicire, aceasta a luat fiinta in acelasi timp cu bibliotecile si putem sa ne revendicam stramosii intru manuirea cartii inca de la inceputurile culturii scrise. Un enunt sec, desprins din DEX, ne spune ca bibliotecarul este o "persoana care are in grija sa administrarea unei biblioteci", iar daca biblioteca este "dulapul cu carti", am spus totul. Daca e mai mult de atat, nu am spus nimic. Din cuvintele lui Dewey: "Nicio sarcina nu are valoare mai considerabila si nu merita o mai mare cinste, decat aceea pe care o face in serviciul comunitatii un bibliotecar competent si serios". Definitia cu care suntem onorati pare destul de s