- Diverse - nr. 662 / 30 Octombrie, 2010 In mentalitatea populara romaneasca intotdeauna credinta a fost sinonima cu legea. Credinta a fost inteleasa ca un corpus de invataturi precise, neschimbate, care trebuie respectate. Cel care pastreaza credinta sau legea ramane in sanul Bisericii, al Ortodoxiei, iar cel care le abandoneaza devine sectar, eretic sau schismatic. Si la alte popoare exista aceasta apropiere pana la identificare intre conceptul de lege si cel de credinta. De aceasta era constient si IULIU ZANNE, cand ii mentiona pe evrei, romani, greci, francezi, mahomedani si altii. "Omul trebuie sa cinsteasca legea lui cea parinteasca"... "Fa orice in legea ta si la altii nu te uita". Abandonarea credintei sau a legii in care s-a nascut cineva si in care au trait mosii si stramosii sai este un adevarat sacrilegiu pedepsit de Dumnezeu si dispretuit de oameni: "Cine-ntr-alta lege sare niciun Dumnezeu nu are"; "Cine legea nu-si cinsteste, fara lege se numeste"; "Scriptura si Sfanta Lege de-andoaselea n-o-ntelege"; "Credinta sa nu ti-o dai fara a cerceta mai intai la cine ti-o dai"; "Credinta sa ti-o pazesti ca cea mai mare lege, ca toti sa te lege cu dragoste nestinsa"; "Cel ce calca credinta cu necinste se sfarseste, iar cel ce o pazeste in slava se proslaveste"; "Cel ce credinta si-a pierdut si-a pierdut tot ce-a avut si-n necinste a cazut". Ereziile si sectele provin "din proasta stiinta si neintelegere a legii"; "Eresurile din drumul cel drept te abate si te departeaza, ratacindu-te cu totul". Ele au invrajbit popoarele si oamenii i-au impartit in grupari antagonice: "Eresurile cele mai mari vrajbi intre oameni au bagat fara nici un cuvant"; sau "Eresurile lumea au prapadit cu razboaiele lor". Ereticii cauta cu toate mijloacele si mestesugurile sa faca prozelitism si sa atraga cat mai multi de partea lor: "Ereticii ca pescarii cu plasa, inseala pe oameni