Uite că ţi se mai împlinesc şi unele visuri editoriale. Mare lucru-n coşmarul general! Pe lîngă mult (şi inutil) speratele istorii ale uniunilor de creaţie, am reclamat de mai multe ori în ultimii douăzeci de ani incredibila absenţă a ghidurilor culturale bucureştene, a albumelor cu casele memoriale şi statuile existente în oraş, ca şi cu monumentele funerare scriitoriceşti din Bellu şi alte cimitire. Or, anul ăsta au apărut sinteza Victoriei Dragu Dimitriu Poveşti cu statui şi fîntîni din Bucureşti, la Editura Vremea, frumosul album Panteonul Naţional, vol. II, de Bogdan Peter Tănase, Ioana Manolache, Paul Filip, la Editura Tradiţie (care scanează cimitirele Bucureştilor şi ne dă lista comentată a monumentelor istorico-artistice de acolo, cu o puzderie de fotografii) şi binevenitul excurs coordonat de Radu Călin Cristea, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, prin vreo două sute de locuinţe scriitoriceşti din istoria literară a Capitalei (Literaturile Bucureştiului sau Despre memoria fără amintiri, fotografii de Ion Lazu şi Dan Vatamaniuc). Despre acesta din urmă scriu acum, fiindcă mi-a turnat cu boierească mărinimie în cupa amintirilor o sumă de nostalgii catifelat nimerite în aerul tomnatic zgribulit de afară.

Am copilărit la cîteva străzi de casa lui George Bacovia, la doi paşi de Şoseaua Giurgiului (ba chiar de cîteva ori i-am cărat sifoane doamnei Agatha, pe cînd straniul Gabriel îi făcea curte maică-mii), am bătut adesea Mărţişorul lui Arghezi, dar cel mai mult am străbătut aleile cimitirului Bellu, de la Eminescu, Caragiale, Coşbuc, C.A. Rosetti şi Macedonski, la Iorga, Maria Tănase şi Labiş, fiecare deceniu din viaţă avîndu-şi propriile repere pe harta afectivă: Iulia Hasdeu, Cantacuzinii şi Ionel Teodoreanu – la 16 ani, Emil Botta, G. Călinescu şi V. Voiculescu – la 20, Gavrilă Marinescu, Dan Botta, Madgearu – la 30, Preda, Nichita, Paleologu