În seara asta la Festivalul Internaţional de Literatură, la Muzeul Ţăranului, e invitată Dubravka Ugrešić. I-am citit săptămîna asta “Ministerul durerii” şi am rămas mască. Mă apropii foarte greu de scriitori contemporani – ca orice cititor burghez şi comod, prefer căldicelul clasic cînd vreau să mă entuziasmez. Dar cartea asta e exemplară prin forţă poetică şi politică.
Mergeţi s-o vedeţi. Eu-s prin Ardeal (un concert Travka excelent aseara, în Cluj), aşa că n-o să pot veni – măcar atîta tribut să-i plătesc pe blog unui scriitor excelent.
Rînduri memorabile despre Olanda. Fără plecăciuni provinciale de estic. Asta e una dintre cele mai clare şi mai percutante calităţi: atitudinea complet curăţată de complexele esticului.
- Da, Olanda este plicticoasă şi făţarnică.
- Şi eu care credeam că doar est-europenii vorbesc de rău despre ei înşişi…
- Nu, noi sîntem campioni! Dar, atenţie! Noi nu vorbim serios. De fapt, avem o impresie foarte bună despre noi. Aroganţa colonială. Am eliberat coloniile, dar am păstrat aroganţa.
Amsterdamul primeşte eticheta perfectă: “infantilism urban” sau “Disneyland porno”.
Tot aces infantilism urban care, de altfel, nu avea nimic subversiv sau batjocoritor, al cărui unic scop era să fie infantil, făcea din Amsterdam un fel de Disneyland trist pentru adulţi. Adeseori mă cuprindea o ruşine inexplicabilă, de parcă o simplă plimbare prin oraş m-ar fi atras într-un joc pornografic pe care doar eu îl percepeam drept pornografic şi doar joc.
Iugoslavia rămîne principalul personaj. Dubravka Ugrešić are o teorie foarte clară: puterile din statele exiugoslave vor să le şteargă oamenilor din cap tot ce ţine de fosta federaţie. Iar asta e rău.
Iugoslavia a fost o ţară groaznică. pe atunci toată lumea minţea, aşa cum face şi astăzi. Cu diferenţa că acum minciuna s-a divizat în cinci părţi.
@N_
