Aud că PDL îşi împinge încă un om, încălcând cutuma algoritmului, în Consiliul Naţional al Audiovizualului. Instituţia menită să vegheze la onestitatea emisiunilor radio-tv şi chiar la corectitudinea lor formală (atitudine, comportament, exprimare) s-a tot depărtat însă de rostul ei, devenind un soi de cenzor subiectiv, dacă nu de-a dreptul abuziv. Nu sunt unul din cei ce aplaudă emisiunile lui Mircea Badea, de la Antena 3. Nu agreez derapajele lexicale, ori metaforele îngroşate. Prefer intervenţiile cu duritatea dată de argumente şi fapte invocate ca atare. Cum sunt, de altfel, nu puţine emisiuni ale postului respectiv, ori ale Realităţii TV, ambele cu o politică editorială declarată, asumată: vituperarea prea multor acte de incompetenţă sau de sfidare arogantă de către guvernanţi a principiilor democratice, cu grele consecinţe asupra populaţiei.
Nu pot să nu observ însă ploaia de amenzi şi de alte sancţiuni pe care CNA o abate asupra emisiunilor de tip pamflet, rareori cu îndreptăţire, şi prea des vădit, ori ignorarea caracteristicilor respectivului gen publicistic, ori reacţia slugarnică la ofuscările celor vizaţi - potentaţi politici ai vremii. Prea des onorabilelor şi onorabililor membri ai consiliului li se înroşeşte năsucul ca unor mamzele pudice, de pension, ori îşi pun mâna la gură ca nişte babe ipocrite. Şi tot prea des reacţia lor vine când e să “repereze onoarea” unor personaje ale puterii (Elena Udrea, Traian Băsescu), care, dacă se consideră nedreptăţite, ar avea posibilitatea replicii sau chiar acţiunea în justiţie. Deloc surprinzător, CNA nu are aceeaşi cerbicie în cazul altor posturi, ajunse flaşnete ale Puterii şi ale căror emisiuni nu sunt mai puţin vulnerabile. E imposibil să nu-mi amintesc cum, sub dictatura regală, Arghezi era arestat pentru pamfletul său “Baroane”, care-l deranjase pe ambasadorul nazist, sau cât a pătimit mai apoi, su
