Este cunoscut faptul, ca ultima dorinta a muribunzilor este indeplinita neconditionat. Foarte multe nume mari ale lumii au avut astfel de dorinte, care de care mai ciudate.
Ultima dorinta a lui Virgiliu a fost legata de poemul Eneida. De pe patul de moarte, a cerut apropiatilor ca aceasta creatie a sa sa fie arsa. De asemenea, le-a cerut apropiatilor sa dea foc si celor 12 volume care descriu aventurile eroului troian Aeneas. Eneida a fost munca de-o viata a lui Vergiliu. Dar el a ajuns la concluzia ca trebuie arsa, pentru ca nu a reusit sa o finalizeze. Din fericire pentru umanitate, familia sa a reusit sa-l convinga sa renunte la aceasta dorinta nebuneasca, potrivit teenproblem.net.
Ultima dorinta a lui Shakespeare a fost ca sotia sa sa primeasca "al doilea pat al lui". Astazi, suna ciudat, dar pe atunci nu era ceva neobisnuit ca cineva sa mosteneasca un pat. Paturile fara pureci si paduchi erau lucruri rare care costau foarte mult.
Charles Dickens a avut o ultima dorinta: la inmormantarea sa nimeni sa nu poarte esarfe, palarii si alte absurditati vestimentare, dupa cum el le numea. Dickens a cerut, de asemenea, o inmormantare modesta la care sa participe doar rudele si prietenii. Si-a dorit foarte mult ca ora si locul ceremoniei funerare sa nu fie dezvaluite. Din pacate pentru sufletul sau, dorinta marelui scriitor nu a fost respectata.
Inmormantarea s-a transformat intr-un eveniment national, plin de fast, cu participanti purtatori de papioane, palarii si esarfe, din plin. Astfel, omul, care a obtinut tot ce si-a dorit de la viata, nu a reusit sa aiba parte de ultimele sale doleante chiar din cauza rudelor sale.
Bernard Shaw a fost destul de critic la adresa religiei, incluzand in testamentul sau o intreaga sectiune in care sprijina total teoria evolutionista a lui Darwin intinsa pe milioane de ani, in dau
