Nu mai avem fotbal de mult, ci doar o bălăcăreală împănată cu miştouri, care ţine loc de show vândut la suprapreţ. Fiecare rundă a Ligii I, şi aşa sărăcită de faze curate în care ar putea fâsâi pasiunea şi dorinţa, e siluită de arbitraje.
Stăm nu prost, ci dramatic la acest capitol, iar ultimul weekend este edificator în privinţa greşelilor! Nu le înşirăm aici, paginile următoare şi siteul adevărul.ro le-au consemnat deja pentru posteritate. Însoţite de suspiciunile de rigoare, clamate în gura mare în mass-media, acestea reprezintă întruchiparea prostiei tolerată an de an şi promovată sistematic de cei puşi să se ocupe de fenomen. E clar că multe loaze tari de cap, care dispun de relaţii şi de bani şi n-au vreo vocaţie cu care pot provoca viitorul, dau buzna în fotbal. Promovările la excepţional, peste rând, în cârdăşie cu oficialii dubioşi de la ligile inferioare, îşi cer tributul acum. Drama aceasta este cea care subjugă campionatul, frustrând sportivii şi mascând incompetenţa multor antrenori.
Nu mai crede nimeni în blaturi, pentru că nici astea, vorba lui Jean Pădureanu, nu mai sunt ca odinioară. Pentru aşa ceva exista o onoare, un respect, un soi de cod deontologic transmis din generaţie în generaţie, pe care "omul de fotbal" îl respecta cu sfinţenie. Când furi puncte trebuie să o faci cu ştaif! Grosolăniile pe care le-am văzut la Dinamo - Gaz Metan, de pildă, ne arată o impotenţă crasă a arbitrului. E greu de crezut că Dinamo, cât o fi ea de hulită pentru trecutu-i cooperatist, a putut orchestra un asemenea arbitraj aberant. După cum e greu de crezut că patronul CFR-ului, echipă cu noroc la decizii controversate, face pe indignatul. Şi totuşi o face!
