Cum CIA n-are scrupule în atingerea obiectivului asumat, istoria Agenţiei cunoaşte şi momente de un pitoresc nebun.
Pe lângă culegerea de informaţii, CIA se ocupă şi de acţiunile clandestine, zise şi sub acoperire sau chiar murdare, prin care Administraţia SUA îşi promovează interesele pe planetă. Deşi, de-a lungul timpului, aceste acţiuni, ţinând de competenţa Direcţiei Planuri, au suferit unele modificări, esenţa lor a rămas aceeaşi. A stabilit-o NSC 10/2 (Directiva 10/2 a Consiliului Naţional de Securitate) din 18 iunie 1948: „Prin operaţiuni secrete, prezenta directivă înţelege toate activităţile conduse sau patronate de Guvernul american împotriva statelor sau grupurilor străine ostile sau în sprijinul statelor sau grupurilor prietene SUA, dar care sunt astfel planificate şi executate, încât nicio responsabilitate a Guvernului SUA să nu fie evidentă persoanelor neautorizate şi, dacă sunt descoperite, guvernul SUA să poată declina plauzibil orice responsabilitate pentru ele".
Aşadar, în clipa când Preşedintele SUA conchide, pe baza informaţiilor date de CIA, că un şef de stat a luat-o razna din punctul de vedere al intereselor americane, el devine automat ţinta unor atacuri clandestine ale Agenţiei vizând răsturnarea sa prin lovitură de stat, revoltă spontană sau chiar eliminare fizică. O componentă a unei acţiuni clandestine împotriva unui şef de stat, binecuvântată cu un nume de cod, era şi este reprezentată de compromiterea în ochii propriului popor. Pentru aceasta se pune în mişcare un complex de acţiuni denumite şi psihologice, în realitate, acţiuni de diversiune propagandistică şi manipulare.
Cum CIA n-are scrupule în atingerea obiectivului asumat, istoria Agenţiei cunoaşte şi momente de un pitoresc nebun, ivite din nevoia specialiştilor în operaţiuni psihologice de a inventa ceva. O astfel de acţiune a fost pusă la cale, în 1957, împotriva
