…daca va spun ca americanii sunt oameni pragmatici, nu v-am spus nimic nou. Daca va spun ca americanii sunt idealisti, asisderea. Ambele definitii sunt locuri comune si ambele au dreptate. Nu partea lor de dreptate, ci o dreptate intreaga. Americanii – ingaduita-mi fie generalizarea – nu sunt cenusii. Greyhound-ul (sic) e cenusiu, nu americanii. Americanii sunt si albi si negri. Si nu, nu ma refer aici la culoarea pielii. Ma refer la capacitatea lor de a alatura, fara sa amestece si fara ridicari din sprancene sau sughituri metafizice, albul si negrul. Excesele. Tot ce faci, faci “big”. Puritanii si Las Vegas-ul. Al Doilea Razboi Mondial si al Doilea Razboi Mondial – pentru ca, inutil sa mai precizez, au fost cel putin doua WWII. Glenn Beck si Jon Stewart.
Pentru intaia oara in America midterm elections (alegerile de la mijlocul unui ciclu prezidential in care se re-alege Camera Reprezentantilor si o treime din Senat) starnesc suficiente pasiuni incat sa alimenteze doua adunari populare (rallies) de proportii in inima simbolica a Americii – National Mall, in Washington DC. A inceput cu Glenn Beck, un comentator extrem de popular radio-tv, declarat conservator cu tenta liberariana. Glenn e un catolic divortat si recasatorit, convertit la mormonism, caruia Dumnezeu ii vorbeste la ureche, sfatuindu-l ce si cum, care lacrimeaza la pronuntarea cuvintelor “patrie si onoare”. Conform propriilor spuse, Dumnezeu l-a sfatuit sa organizeze un raliu in fata Memorialului lui Lincoln pe 28 august. Ulterior, Google l-a informat ca, in acceasi zi si in acelasi loc, Martin Luther King Jr. si-a tinut faimosul discurs “I have a dream”. Cand a aflat, lui Glenn i-au dat din nou lacrimile. In direct i-au dat, iar la Restoring Honor Rally s-au strans intre o suta si doua sute de mii de americani.
Afland aceasta, lui Jon Stewart si prietenului (fost angajat) Stephen Colbert,