Febra motiunii a trecut, dar boala recidiveaza, epidemia se intoarce si virusul motiunilor non stop ameninta din nou, chiar inainte ca pacientul sa-si fi lins macar ranile, dupa cele patite, pe viu si la scena deschisa. Cum, intre timp, ies la iveala nu numai misterele din sala de operatii, dar si secretele regiei de culise, devine interesant sa mai vedem odata ce si cum s-a intamplat.
Noi semnam, noi numaram, noi triumfam. Ura!
Prima intamplare e ca cel putin trei dintre semnatarii raposatei motiuni de randul trecut au fost depistati semnand de cate doua ori. Asta sugereaza ca n-ar fi exclus ca altii sapte, nedepistati, sa fi semnat, si ei, de cate patru ori.
Nu m-ar mira, deci, ca, pe lista celor trei milioane de semnaturi ale PSD, sa fi semnat fiecare de cate sapte ori, poate chiar de saptezeci de ori, sau de sapte sute. Este foarte greu de verificat, atata timp cat semneaza ai nostri, numara ai nostri, si tot ai nostri trag linie, aduna si anunta rezultatul, omologat - ati ghicit! - tot de ai nostri.
In ciuda semnatarilor, cata frunza si iarba, care au consumat hartie, au uzat pixuri si au stat in ploaie, cu sperante desarte si asteptand sa se intample ceea ce nu s-a intamplat, lista ramane ca un fel de vestigiu cu valoarea zero, ceva bun numai de pus la muzeu, intrucat statutul ei nu-i prevazut nici de constitutie, nici de legea organica, de legea anorganica, de codul manierelor elegante, de legea gravitatiei sau de principiul lui Arhimede.
Ar fi suficient sa fii un simplu procuror stagiar, un student sau un primar fara multe clase, dar cu bacaureatul luat, ca sa observi ca asemenea lista nu e prevazuta nici macar in "almanahe", fiind nascuta moarta, de insusi autorul ei, prin avort spontan.
Referendumul pitit in sertar din motive de scaun
Daca aveam eu banii lui Ponta, puteam sa
