Dorin Lupean (foto), un sibian în vârstă de 50 de ani, a strâns aproximativ 400 de ouă, de la 100 de specii de păsării de la noi din ţară.
De la cele mai mici ouă, cele de cojoaică, şi până la cel de lebădă, toate „exponatele" dau o valoare deosebită colecţiei, dat fiind faptul că 80% dintre păsările de la care el a strâns ouă fie au dispărut complet, fie sunt la un pas de dispariţie.
Lupean a deprins această pasiune mai puţin obişnuită în vremea copilăriei, la vârsta de numai 12 ani. Ideea i-a dat-o un bătrân ornitolog, pe care l-a cunoscut întâmplător şi de la care are şi cele mai vechi „exponate" din colecţie. „Este vorba despre un ou de uliu porumbar şi un ou de barză neagră, care datează din anul 1940. M-am bucurat enorm când le-am primit, mai ales că eu nu am găsit niciodată astfel de cuiburi", a spus colecţionarul.
Fiecare exponat are o poveste aparte, pe care Dorin Lupean şi-o aminteşte de fiecare dată cu mare plăcere. „Primul ou pe care eu l-am pus în această colecţie a fost unul de ciocănitoare verde, la 1 mai 1972. Şi tot atunci am găsit şi ouăle de ciocănitoare pestriţă, într-un măr bătrân în care îşi făcuse cuib", îşi aminteşte sibianul.
Pentru a păstra de-a lungul anilor fiecare ou pe care îl adăuga la colecţie, acestea era golit, uscat şi pus în naftalină. „Foarte multe păsări au dispărut sau mai există într-un număr extrem de mic. Acvila ţipătoate mare, acvila ţipătoare mică, privighetoarea guşă-vânătă, cristelul de baltă nu mai sunt nici 5% din câte erau pe vremurile acelea", adaugă sibianul. El spune că peste câţiva ani îşi va dona colecţia unui muzeu de ştiinţe.
