Părinţii vor să-şi vadă copiii trăind într-o societate normală.
Acum câţiva ani scriam cu entuziasm despre afluxul de tineri la una dintre ediţiile Târgului de carte Gaudeamus. Era în timpul regimului Năstase, iar peste România părea să se fi turnat o placă groasă de beton. Ei bine, imaginea din pavilionul central al Romexpo îmi dădea speranţa că lucrurile nu vor rămâne aşa. Că tinerii aceia vor duce societatea spre ceva mai bun. Traversăm astăzi o perioadă asemănătoare: corupţia, aroganţa puternicilor zilei, slăbiciunea opoziţiei şi a societăţii civile. Plus aspectele ce ţin de specificul românesc dintotdeauna: mitocănia agresivă, impostura, poluarea spaţiului public. Dar mai presus de toate e sentimentul că orice ai face e în zadar.
Şi iată că tot în aceste zile, sute şi sute de tineri au luat cu asalt Târgul universitar Riuf-Romanian International University Fair, al universităţilor străine. Dorinţa lor de a învăţa în locurile unde se plămădesc elite globale ale secolului XXI este o veste bună. Şi, nu uitaţi, alţi circa 26.000 de colegi de generaţie studiază deja numai în Uniunea Europeană şi, se spune, încă pe atâţia în Statele Unite şi pe alte continente. Există însă o problemă: dacă măcar o bună parte a lor nu va deveni, mai târziu, elită în România, atunci şi rândurile celor care vizitează târgurile de carte se vor rări. Iar motive de optimism în vremuri tulburi chiar că nu vor mai fi. De ceva vreme, după ce aderarea României a făcut posibil accesul facil la universităţile din Uniunea Europeană, am observat o preocupare puternică în cercul meu de prieteni şi cunoştinţe: aproape toţi vor să-şi trimită copiii la şcoli departe de casă. Şi, dacă se poate, să rămână acolo pentru totdeauna.
În cercul meu de apropiaţi nu sunt oameni din topul Forbes, nici măcar milionari în euro. Sunt oameni care trăiesc bine de pe urma propriilor cariere şi care le
