Respinge categoric acuzaţia că fură soţiile altora, dar recunoaşte că nebunia cea mai mare pe care a făcut-o a fost atunci când a fugit de-acasă (în 2004) cu soţia deputatului PD-L Cristian Boureanu. Relaţia cu Irina n-a rezistat, iar soţul încornorat a făcut pace cu el. Unii îl descriu pe fostul ministru de Finanţe drept un om inteligent, seducător, dar ciufut, căpos şi neascultător, alţii îl consideră o lichea politică. Este, fără îndoială, un bărbat elegant, versat, mare amator de trabucuri şi ceasuri. Născut într-o familie modestă şi crescut doar de mamă, Vlădescu şi-a depăşit condiţia. CANCAN de weekend a aflat cum este, de fapt, omul din spatele imaginii.

Îşi călca singur pantalonii, cosea şi cârpea

Aţi avut o copilărie grea, plină de lipsuri, cât de mult v-a afectat acest lucru?

Am avut o copilărie normală, e adevărat, nu provin dintr-o familie înstărită. Am fost o familie săracă, iar la un moment dat am rămas doar cu mama. Nu pot să zic că am amintiri triste din copilărie. E adevărat că mâncam cornuri cu gem şi jucam fotbal pe maidane, dar asta nu mă făcea mai nefericit decât ceilalţi copii, aşa era atunci. Îmi aduc aminte cu plăcere de vremurile (prin clasa a IV-a) în care toţi copiii de pe stradă mergeam la cârciuma lui Uioara, unde primeam un mic sau ne strângeam la singurul televizor de pe stradă să vedem serialele.

În copilărie aţi învăţat să coaseţi şi să cârpiţi. Mai faceţi asta şi acum?

Chiar dacă a trecut atâta timp nu îmi este ruşine să spun că am făcut şi acest lucru. Nu mai cos şi nu îmi mai cârpesc nimic, dar asta nu înseamnă că am uitat. Am învăţat să fac aceste lucruri din nevoie, pentru că mama mea era plecată la lucru de dimineaţă până seara, nu avea cine să îmi coasă un nasture sau să îmi cârpească un ciorap. A trebuit să învăţ eu acest lucru şi nu este o ruşine. Când eram student pot să spun că lucrul care mă