Un cuvant intrat in uzul international dupa 17 noiembrie 1989, devenit sinonimul pentru inlaturarea unei puteri pe cale pasnica, fara varsari de sange. In Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria si celelalte tari excomuniste si chiar in cele ex-sovietice, acest gen de revolutie a putut avea loc.
Opinii: Revolutia (I)
La noi a fost nevoie de impuscaturi, de teroristi, scenarii, acte de represiune, inarmarea civililor, zvonuri, "informatii" privind pericole si interventii iminente, revolutionari mai mult sau mai putin bine intentionati, militari mai mult sau mai putin fideli, simulatoare, ordine confuze, demonstratii, represalii, cereri de ajutor strain, circ si din pacate mult sange varsat fara rost, din greseala, din razbunare, din teama, din exces de zel, din interes.
Era posibil in Romania sa avem si noi o revolutie de catifea? Cine stie, poate da, poate nu. Prea multi factori au fost implicati, prea multe "cercuri" de interese, prea multe "partide" implicate in castigarea puterii, prea mult sange latin prin venele romanilor .
Este posibila o astfel de revolutie in Romania? Greu de spus. Deocamdata, se pare ca nu. De ce? Pentru ca ne lipsesc unele din conditii si anume constiinta sociala, responsabilitata civica, educatia sindicala. In orice alta tara europeana, aceasta schimbare ar fi posibila. La noi, nu.
Pentru ca la noi, guvernul, din teama unor demonstratii pasnice care i-ar putea rasturna proiectele, afacerile si in fata carora nu ar avea raspuns pe masura, supraliciteaza, invoca scenarii, scorneste amenintari inexistente, infiltreaza provocatori, pune bete in roate participarii oamenilor la proteste, mai mult sau mai putin legale, dar prin tertipuri josnice oricum, alarmeaza fortele de ordine si armata ca in situatii de extrema urgenta, la intimidare, la provocare si pentru a arata celor ce au de ga
