PD-L se dovedeste a fi un partid care se agata de toti peretii si de toate cracile ce i se ivesc in cale, doar pentru mentinerea cu orice pret la putere. Si o face cu un succes demn de o cauza mai buna, mai ales ca standardul de viata al cetatenilor pentru care "se bate" este din ce in ce mai coborat.

Numai ca, in continuarea rolului pe care un partid il are si si-l doreste cu ardoare, sa castige puterea si sa se mentina la putere, odata ajuns la guvernare el mai are si rolul de a "guverna" efectiv. Iar aceasta inseamna sa avanseze programe economice si sociale coerente. In guvernarea Boc numai de coerenta nu poate fi vorba. Numeroasele decizii contradictorii sau de-a dreptul neconstitutionale au sufocat pur si simplu coerenta actului guvernamental.

Totodata, a devenit un loc comun anatemizarea guvernarilor anterioare, fie ca justificare pentru consecintele nefaste privind standardele societatii ce impuneau masuri radicale, de cele mai multe ori dureroase, fie ca justificare pentru propria inconsistenta a programelor de guvernare sau a incapacitatii manageriale.

Nu putem uita insa, in ciuda efortului PD-L, ca "vistieria golita de pomenile electorale ale guvernarii Tariceanu" nu a fost indeajuns de golita pentru marirea pensiilor si a bazei de asistati sociali in aprilie 2009, pentru chermezele cu oi, tuica, clopuri si bundite inflorate de pe colinele patriei, pentru salile de sport din satele imbatranite sau depopulate, pentru imbuibarea propriei clientele cu contracte de la stat.

In plus, "execrabila" stare a natiunii de dupa acea guvernare a facut totusi loc pentru o serie de asigurari privind iesirea din criza si marsul glorios spre "sa traiti bine!", intrerupta abia in vara acestui an, cand mizeria nu mai avea loc sub pres.

Nu putem trece cu vederea nici metodele prin care activul PD-L isi promoveaza int